Incluzia dentară - Team Dental ClinicTeam Dental Clinic

Blog Incluzia dentară

            Incluzia dentară este definită ca fiind retenția intraosoasă sau submucoasă a unui dinte complet format, peste perioada sa normală de erupție, fără a avea posibilitatea sau tendința de a erupe.

            Aceasta poate îmbrăca diverse forme. Putem întâlni o incluzie totală atunci când dintele se află integral în structura osoasă a maxilarelor. În situațiile când dintele a străbătut planul osos, dar s-a oprit în evoluție sub fibromucoasă, avem de-a face cu o incluzie submucoasă; iar incluzia parțială este situația în care dintele a perforat mucoasa cu o mică parte din coroană sa și s-a oprit în evoluție.

            Simptomatologia incluziei dentare, este sau nu specifică, depinzând de tipul dintelui inclus. Ca și simptomatologie există câteva aspecte relevante: lipsa de pe arcadă a dintelui, prezența pe arcada a dintelui temporar, prezența unor spații pe arcadă, procese inflamatorii ale mucoasei, sau se mai poate constata o deformare de consistență dură care ar putea fi sediul dintelui inclus.

                  Erupția întârziată poate fi confundată cu o incluzie dentară. În cazul erupției întârziate formarea dintelui nu este finalizată și acesta mai are potențial de erupție, chiar dacă momentul a fost depășit cu până la un an în cazul dinților temporari și cu doi în cazul dinților permanenți.

            Incluzia dentară este întâlnită cel mai des la dinții permanenți si rar la dinții temporari. Cei mai afectați dintre dinți sunt molarii de minte inferiori. Ei au cea mai mare predispoziție la incluzie din cauza faptului că sunt ultimii care erup pe arcadă și de cele mai multe ori nu mai găsesc spațiu necesar, și nu în ultimul rând, din cauza malpozițiilor mugurilor acestora.

            O altă situație des întâlnită este incluzia caninului superior, deoarece perioada de erupție este după apariția pe arcadă a dinților limitrofi, acesta poate rămâne inclus sau poate erupe ectopic. Cauzele incluziei pot să fie spațiul rămas insuficient sau persistența pe arcada a caninului temporar.

            Ca și cauze locale ale apariției incluziei sunt malpoziția mugurelui dentar, anomalii de formă ale rădăcinii sau coroanei dintelui, obstacole în calea de erupție, lipsa spațiului de erupție, traumatisme.

            Incluzia dentară este considerată o anomalie de dezvolatare care poate genera, prin complicații mecanice, infecțioase, tumorale și nervoase, stări patologice.

            În cazul acestei anomalii de dezvoltare atitudinea terapeutică poate fi una conservatoare, prin care determinăm erupția dintelui pe arcadă prin redresare chirurgical-ortodontică sau decapușonare, sau terapia radicală de extracție, toate acestea, pentru a stopa eventualele complicaţii, din timp.

      Frecvent, semnele clinice ale incluziei, trec neobservate pentru pacient, uneori chiar și pentru medic. Simptome nespecifice, reprezentate de dureri difuze, iradiante ale maxilarelor, congestie sau edem al gingivomucoasei, limitarea deschiderii gurii, ar trebui să ne îndrepte către solicitarea unui consult stomatologic.

Dr. Cristina Bălan